Aderarea la euro ar da o noua dimensiune integrarii Romaniei in Europa
democratica, insa este riscant ca o tara mult inferioara economic sa adere, mai
ales daca imperfectiunile de fond ale euroariei nu dispar, afirma profesorul
Daniel Daianu, membru in Consiliul de administratie al BNR.
Intr-un interviu acordat Ziare.com, profesorul Daianu atrage atentia ca economia Romaniei risca sa se sufoce daca intra nepregatita in zona euro: "Zona euro nu e spital. Nu te primeste fiind bolnav sau in convalescenta pentru a te intari. O lectie a functionarii zonei euro este soarta tarilor ce au intrat nepregatite. De aceea, am mari rezerve fata de o aderare in lipsa convergentei reale substantiale. Nu mai vorbesc ca a bate la usa nu inseamna ca ti se deschide automat usa".
Daniel Daianu explica si problemele functionarii zonei euro, care pot genera efecte negative suplimentare asupra unei economii nepregatite: "Euro e o moneda fara stat, desi cu o mare incarcatura politica. (...) Oficialii europeni sunt constienti de vicii de fond ale euroariei. Fara reforma, euroaria va continua sa fie macinata de tensiuni".
Este indreptatit acest nou proiect de tara al Romaniei - aderarea la zona euro in 2019?
Ar da o noua dimensiune integrarii in Europa democratica. Aderarea la ce ar trebui sa fie nucleul dur al UE are sens in masura in care exprima si sprijina dezvoltarea economica, modernizarea. De ce 2019? Romania va detine presedintia UE si probabil intervine o simbolistica.
Si ar mai fi un argument, care imi tot iese in cale. Ca in perioada de tranzitie dupa 1989 si chiar mergand adanc in istorie, de la infiintarea Romaniei ca stat, am avut nevoie de imbold, de sprijin, de ghidare, de "foaie de parcurs". Ca aderarea ar fi o forma de a mobiliza resurse. Altfel, zice acest argument, nu am fi capabili.
Si nu e un argument corect?
Daca vom defini o foaie de parcurs cu seriozitate, ce nu va ramane litera moarta, e posibil sa realizam lucruri bune. Si chiar daca trece 2019 fara sa aderam, sa constatam, sa credem ca ne-a ajutat sa ne mobilizam. Insa acest argument, intr-un anume sens, denota neputinta, oameni care nu au convingere. Suna a fatalitate. Pare ca nu incercam sa construim destinul si cu propriile maini, in mod inteligent. Eu vad lucrurile nuantat.
Odata intrati in UE putem avea o voce, putem participa la constructia ei mai departe. Ar trebui sa asumam obiective majore ce ne intereseaza direct, sa gandim si realiza programe. Leitmotif-ul neputintei era si acum 20 de ani, si acum 15, 10, 5 ani; nu ne depasim conditia.
Zona euro nu e spital. Nu te primeste fiind bolnav sau in convalescenta pentru a te intari. O lectie a functionarii zonei euro este soarta tarilor ce au intrat nepregatite. De aceea, am mari rezerve fata de o aderare in lipsa convergentei reale substantiale. Nu mai vorbesc ca a bate la usa nu inseamna ca ti se deschide automat usa.
Vorbeati de o foaie de parcurs. Care sunt conditii pentru aderare?
Doua sunt, dupa mine, preconditii esentiale ale aderarii la euroarie. Una, ca economia sa fie pregatita pentru a rezista la socuri si nu se sufoca. Fiindca dispar instrumente de baza: politica monetara autonoma (emisiune de moneda proprie), cursul de schimb.
Politica macroecomica se va baza numai pe instrumentul fiscal/bugetar si pe mijloace de genul celor practicate acum in zona euro, ca taieri de venituri, ceea ce poti sa faci o data, de doua ori, dar recurent e foarte dificil si periculos social, economic si politic. Te poti trezi cu tot felul de noxe.
A doua preconditie esentiala, din pacate nediscutata la noi, este ca euroaria sa functioneze bine, nu ca in prezent. Ea a pornit cu un design inadecvat, cu aranjamente de politici necorespunzatoare. Cu un singur picior - politica monetara comuna, pentru ca politic nu s-a acceptat integrarea fiscala.
Euro e o moneda fara stat, desi cu o mare incarcatura politica. Textul recent aparut in media internationala si semnat de ministrii Economiei din Franta si Germania privind un buget comun si mecanisme de solidaritate este elocvent. Oficialii europeni sunt constienti de vicii de fond ale euroariei. Fara reforma, euroaria va continua sa fie macinata de tensiuni.
Nu caut impedimente cu lupa. Pledez pentru o analiza serioasa, intrucat exista un deficit suparator din acest punct de vedere. La noi, discutia despre functionarea zonei euro are un profil foarte scazut. De felul nostru, evitam probleme mari, sa nu deranjam "Poarta", pe unii si pe altii. Nu putini opereaza cu o metafizica a Uniunii. Nu e in regula. Insa, cand te simti cu musca pe caciula, slab, cu bube, stai in banca ta si speri sa nu fii scos la tabla. Dar tot suntem. Dovada - nu suntem in spatiul Schengen, ni se aplica MCV.
Intr-un scenariu super-optimist defectele euroariei se vor fi rezolvat pana in 2019. Iar noi ar trebui sa fim pregatiti. Pe de alta parte, voluntarismul de tipul "cincinalului in patru ani si jumatate" e o aiureala. Trebuie chibzuinta, sa intelegi despre ce este vorba. Este riscant ca o tara mult inferioara economic sa adere, mai ales daca imperfectiuni de fond ale euroariei nu dispar. In euroarie, dezechilibre sunt generate nu numai de iresponsabilitate in politici economice, ci si de gap-uri de dezvoltare.
PIB-ul/loc mediu la noi este cca 50% din media din UE la paritatea puterii de cumparare. In euroarie este nevoie de scheme de asigurare colectiva impotriva riscurilor (ex: contra somajului rezultat din conditii economice diferite), de impartirea poverii ajustarilor. Iar Uniunea Bancara nu rezolva chestiunea fiscala din euroarie.
Ce ar trebui sa arate foaia de parcurs?
Exista dezbaterea convergenta nominala vs convergenta reala. Convergenta nominala, prevazuta de Tratatul de la Maastricht, inseamna inflatie scazuta, datorie publica relativ mica, deficit bugetar scazut, stabilitatea cursului si rate ale dobanzilor care sa indice lipsa de stres in sistem.
Unii observa tabloul macroeconomic bun de acum, ca Romania indeplineste criteriile nominale si ca Guvernul si BNR ar trebui sa incerce aderarea la euroarie. Este evocata eliminarea riscului valutar ca beneficiu. Aceasta viziune este simplista.
Este nevoie de convergenta reala, care sa creasca robustetea, rezilienta. Unii o reduc sintetic la venitul pe locuitor. Discutia este insa mai ampla. O economie nu isi valideaza competitivitatea si performanta printr-o fotografie. Este nevoie de o perioada mai lunga de testare, performanta nu se rezuma doar la controlul unor deficite macro cativa ani.
Trebuie sa vezi cum functioneaza economia in ansamblu, daca sectorul privat poate genera produse si servicii competitive prin forta launtrica (nu prin scaderi de salarii), daca economia autohtona tine pasul cu celelalte economii ca valoare adaugata, de care depind veniturile oamenilor. Sistemul educational, capitalul uman conteaza.
In euroarie economia Romaniei se va intalni cu economii foarte performante, ca a Germaniei. Cum poate face fata?
Romania are nevoie de infrastructura hard si soft. Cea hard priveste componentele traditionale de infrastructura, de transport, rutiera, feroviara, portuara, amenajarea teritoriala. La noi aceasta din urma este foarte precara. Daca vin ploile, o iau casele la vale. Si din cauza deforestarilor necugetate.
Infrastructura soft priveste institutii, educatia si pregatirea profesionala. Cum construiesti politica publica, programe, cum le urmaresti, cum le realizezi. Priveste functionarea companiilor de stat, a sectorului public in general. Nu trebuie sa vina in permanenta o troica sa iti spuna ce ai de facut. Poti sa gandesti cu capul tau?
Tabloul macroeconomic ar indreptati aderarea, dar daca sapi mai adanc vezi ca suntem departe de ce inseamna competitivitate, soliditate ca economie si societate. Te uiti la slabiciunea institutiilor. Avem institutii sui generis, precum DNA, ANI, pe care nu le gasim acolo unde institutiile isi fac treaba.
Convergenta reala presupune investitii?
Da si nu numai din fonduri europene, ci, in principal, din resurse proprii. Nu reusim sa folosim bani publici pentru investitii cum se cuvine. Eficienta este foarte slaba. Se deturneaza multe resurse. Stabilim prioritati greu. Si Romania nu are o economie "de buzunar". Tarile baltice nu pot fi un reper. Avem o economie complicata, mozaicata; pentru noi repere sunt Polonia, Cehia, Ungaria.
Mai este ceva important. Cum arata si experienta zonei euro, tarile mai putin dezvoltate sunt net primitoare de capital. Vine capital nu numai prin investitii directe, ci si prin indatorare, capital care nu in mod obligatoriu se duce in afaceri bune, profitabile pentru economie.
In timp, indatorarea si orientarea rea a resurselor importate duc la dezechilibre. Iar ele sunt favorizate intr-o euroarie puternic integrata financiar. Firmele se indatoreaza in strainatate. Aceasta s-a vazut si in Irlanda, in Spania, in Portugalia. Grecia, cu un stat clientelizat, s-a indatorat enorm.
Cu cat o tara e mai putin dezvoltata, cum e cazul Romaniei, cu atat e mai probabila intrare de capital masiva, inclusiv prin indatorare, care poate conduce la dezechilibre mari. S-a intamplat si intre 2005-2008. Important este ca euroaria sa posede mecanisme de preventie a exceselor si de corectie, care nu conduc la cercuri vicioase.
Austeritatea ajuta uneori, dar poate avea efecte indezirabile. Si distributia costurilor ajustarilor trebuie sa fie echitabila. Este nevoie de creditare pentru dezvoltare. Dar e ca la o masina care daca ia o curba foarte repede se rastoarna. Conteaza viteza creditului si, mai ales, unde se duce, ce se finanteaza cu el. Fara investitii semnificative in domenii cheie decalaje economice vor persista.
Intr-un interviu acordat Ziare.com, profesorul Daianu atrage atentia ca economia Romaniei risca sa se sufoce daca intra nepregatita in zona euro: "Zona euro nu e spital. Nu te primeste fiind bolnav sau in convalescenta pentru a te intari. O lectie a functionarii zonei euro este soarta tarilor ce au intrat nepregatite. De aceea, am mari rezerve fata de o aderare in lipsa convergentei reale substantiale. Nu mai vorbesc ca a bate la usa nu inseamna ca ti se deschide automat usa".
Daniel Daianu explica si problemele functionarii zonei euro, care pot genera efecte negative suplimentare asupra unei economii nepregatite: "Euro e o moneda fara stat, desi cu o mare incarcatura politica. (...) Oficialii europeni sunt constienti de vicii de fond ale euroariei. Fara reforma, euroaria va continua sa fie macinata de tensiuni".
Este indreptatit acest nou proiect de tara al Romaniei - aderarea la zona euro in 2019?
Ar da o noua dimensiune integrarii in Europa democratica. Aderarea la ce ar trebui sa fie nucleul dur al UE are sens in masura in care exprima si sprijina dezvoltarea economica, modernizarea. De ce 2019? Romania va detine presedintia UE si probabil intervine o simbolistica.
Si ar mai fi un argument, care imi tot iese in cale. Ca in perioada de tranzitie dupa 1989 si chiar mergand adanc in istorie, de la infiintarea Romaniei ca stat, am avut nevoie de imbold, de sprijin, de ghidare, de "foaie de parcurs". Ca aderarea ar fi o forma de a mobiliza resurse. Altfel, zice acest argument, nu am fi capabili.
Si nu e un argument corect?
Daca vom defini o foaie de parcurs cu seriozitate, ce nu va ramane litera moarta, e posibil sa realizam lucruri bune. Si chiar daca trece 2019 fara sa aderam, sa constatam, sa credem ca ne-a ajutat sa ne mobilizam. Insa acest argument, intr-un anume sens, denota neputinta, oameni care nu au convingere. Suna a fatalitate. Pare ca nu incercam sa construim destinul si cu propriile maini, in mod inteligent. Eu vad lucrurile nuantat.
Odata intrati in UE putem avea o voce, putem participa la constructia ei mai departe. Ar trebui sa asumam obiective majore ce ne intereseaza direct, sa gandim si realiza programe. Leitmotif-ul neputintei era si acum 20 de ani, si acum 15, 10, 5 ani; nu ne depasim conditia.
Zona euro nu e spital. Nu te primeste fiind bolnav sau in convalescenta pentru a te intari. O lectie a functionarii zonei euro este soarta tarilor ce au intrat nepregatite. De aceea, am mari rezerve fata de o aderare in lipsa convergentei reale substantiale. Nu mai vorbesc ca a bate la usa nu inseamna ca ti se deschide automat usa.
Vorbeati de o foaie de parcurs. Care sunt conditii pentru aderare?
Doua sunt, dupa mine, preconditii esentiale ale aderarii la euroarie. Una, ca economia sa fie pregatita pentru a rezista la socuri si nu se sufoca. Fiindca dispar instrumente de baza: politica monetara autonoma (emisiune de moneda proprie), cursul de schimb.
Politica macroecomica se va baza numai pe instrumentul fiscal/bugetar si pe mijloace de genul celor practicate acum in zona euro, ca taieri de venituri, ceea ce poti sa faci o data, de doua ori, dar recurent e foarte dificil si periculos social, economic si politic. Te poti trezi cu tot felul de noxe.
A doua preconditie esentiala, din pacate nediscutata la noi, este ca euroaria sa functioneze bine, nu ca in prezent. Ea a pornit cu un design inadecvat, cu aranjamente de politici necorespunzatoare. Cu un singur picior - politica monetara comuna, pentru ca politic nu s-a acceptat integrarea fiscala.
Euro e o moneda fara stat, desi cu o mare incarcatura politica. Textul recent aparut in media internationala si semnat de ministrii Economiei din Franta si Germania privind un buget comun si mecanisme de solidaritate este elocvent. Oficialii europeni sunt constienti de vicii de fond ale euroariei. Fara reforma, euroaria va continua sa fie macinata de tensiuni.
Nu caut impedimente cu lupa. Pledez pentru o analiza serioasa, intrucat exista un deficit suparator din acest punct de vedere. La noi, discutia despre functionarea zonei euro are un profil foarte scazut. De felul nostru, evitam probleme mari, sa nu deranjam "Poarta", pe unii si pe altii. Nu putini opereaza cu o metafizica a Uniunii. Nu e in regula. Insa, cand te simti cu musca pe caciula, slab, cu bube, stai in banca ta si speri sa nu fii scos la tabla. Dar tot suntem. Dovada - nu suntem in spatiul Schengen, ni se aplica MCV.
Intr-un scenariu super-optimist defectele euroariei se vor fi rezolvat pana in 2019. Iar noi ar trebui sa fim pregatiti. Pe de alta parte, voluntarismul de tipul "cincinalului in patru ani si jumatate" e o aiureala. Trebuie chibzuinta, sa intelegi despre ce este vorba. Este riscant ca o tara mult inferioara economic sa adere, mai ales daca imperfectiuni de fond ale euroariei nu dispar. In euroarie, dezechilibre sunt generate nu numai de iresponsabilitate in politici economice, ci si de gap-uri de dezvoltare.
PIB-ul/loc mediu la noi este cca 50% din media din UE la paritatea puterii de cumparare. In euroarie este nevoie de scheme de asigurare colectiva impotriva riscurilor (ex: contra somajului rezultat din conditii economice diferite), de impartirea poverii ajustarilor. Iar Uniunea Bancara nu rezolva chestiunea fiscala din euroarie.
Ce ar trebui sa arate foaia de parcurs?
Exista dezbaterea convergenta nominala vs convergenta reala. Convergenta nominala, prevazuta de Tratatul de la Maastricht, inseamna inflatie scazuta, datorie publica relativ mica, deficit bugetar scazut, stabilitatea cursului si rate ale dobanzilor care sa indice lipsa de stres in sistem.
Unii observa tabloul macroeconomic bun de acum, ca Romania indeplineste criteriile nominale si ca Guvernul si BNR ar trebui sa incerce aderarea la euroarie. Este evocata eliminarea riscului valutar ca beneficiu. Aceasta viziune este simplista.
Este nevoie de convergenta reala, care sa creasca robustetea, rezilienta. Unii o reduc sintetic la venitul pe locuitor. Discutia este insa mai ampla. O economie nu isi valideaza competitivitatea si performanta printr-o fotografie. Este nevoie de o perioada mai lunga de testare, performanta nu se rezuma doar la controlul unor deficite macro cativa ani.
Trebuie sa vezi cum functioneaza economia in ansamblu, daca sectorul privat poate genera produse si servicii competitive prin forta launtrica (nu prin scaderi de salarii), daca economia autohtona tine pasul cu celelalte economii ca valoare adaugata, de care depind veniturile oamenilor. Sistemul educational, capitalul uman conteaza.
In euroarie economia Romaniei se va intalni cu economii foarte performante, ca a Germaniei. Cum poate face fata?
Romania are nevoie de infrastructura hard si soft. Cea hard priveste componentele traditionale de infrastructura, de transport, rutiera, feroviara, portuara, amenajarea teritoriala. La noi aceasta din urma este foarte precara. Daca vin ploile, o iau casele la vale. Si din cauza deforestarilor necugetate.
Infrastructura soft priveste institutii, educatia si pregatirea profesionala. Cum construiesti politica publica, programe, cum le urmaresti, cum le realizezi. Priveste functionarea companiilor de stat, a sectorului public in general. Nu trebuie sa vina in permanenta o troica sa iti spuna ce ai de facut. Poti sa gandesti cu capul tau?
Tabloul macroeconomic ar indreptati aderarea, dar daca sapi mai adanc vezi ca suntem departe de ce inseamna competitivitate, soliditate ca economie si societate. Te uiti la slabiciunea institutiilor. Avem institutii sui generis, precum DNA, ANI, pe care nu le gasim acolo unde institutiile isi fac treaba.
Convergenta reala presupune investitii?
Da si nu numai din fonduri europene, ci, in principal, din resurse proprii. Nu reusim sa folosim bani publici pentru investitii cum se cuvine. Eficienta este foarte slaba. Se deturneaza multe resurse. Stabilim prioritati greu. Si Romania nu are o economie "de buzunar". Tarile baltice nu pot fi un reper. Avem o economie complicata, mozaicata; pentru noi repere sunt Polonia, Cehia, Ungaria.
Mai este ceva important. Cum arata si experienta zonei euro, tarile mai putin dezvoltate sunt net primitoare de capital. Vine capital nu numai prin investitii directe, ci si prin indatorare, capital care nu in mod obligatoriu se duce in afaceri bune, profitabile pentru economie.
In timp, indatorarea si orientarea rea a resurselor importate duc la dezechilibre. Iar ele sunt favorizate intr-o euroarie puternic integrata financiar. Firmele se indatoreaza in strainatate. Aceasta s-a vazut si in Irlanda, in Spania, in Portugalia. Grecia, cu un stat clientelizat, s-a indatorat enorm.
Cu cat o tara e mai putin dezvoltata, cum e cazul Romaniei, cu atat e mai probabila intrare de capital masiva, inclusiv prin indatorare, care poate conduce la dezechilibre mari. S-a intamplat si intre 2005-2008. Important este ca euroaria sa posede mecanisme de preventie a exceselor si de corectie, care nu conduc la cercuri vicioase.
Austeritatea ajuta uneori, dar poate avea efecte indezirabile. Si distributia costurilor ajustarilor trebuie sa fie echitabila. Este nevoie de creditare pentru dezvoltare. Dar e ca la o masina care daca ia o curba foarte repede se rastoarna. Conteaza viteza creditului si, mai ales, unde se duce, ce se finanteaza cu el. Fara investitii semnificative in domenii cheie decalaje economice vor persista.
-------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
