Un bilanţ şocant după primii cinci ani de apartenenţă la Uniunea Europeană : România a plătit, la bugetul comunitar, o contribuţie de peste 6,5 miliarde de euro. În schimb, sumele primite nu depăşesc 3,5 miliarde de euro, din care plăţi directe pentru agricultură şi restul de sub 800 milioane de euro pentru programele operaţionale. Aşadar, în loc să primim bani în plus de la Uniunea Europeană, am finanţat-o noi cu peste
3 miliarde de euro!!!
Întreruperea programului operaţional privind resursa umana (POSDRU) în valoare totala 4,25 mld euro, din care contributia UE de 3,47 mld euro, este de-a dreptul dramatică. Aceasta înseamnă că, pe perioada întreruperii, statul român trebuie să onoreze obligaţiile de plată către beneficiari, în locul UE. Aşadar, statul român trebuie să se împrumute, dat fiind că sumele respective nu erau bugetate. Cine va suporta costurile dobânzilor?
Despre situaţia în care banii nu vor fi deblocaţi nici să nu ne mai gândim. Un lucru apare, însă, cert. Nu vom putea să cheltuim banii europeni în acest prim exerciţiu bugetar. N-am cheltuit nici 4% şi mai avem un singur an în care mai putem iniţia programe noi şi încă o perioadă de doi ani (până în 2015) când ar trebui să-i cheltuim.
Guvernul s-a purtat cu banii europeni aşa cum se poartă şi cu banii bugetari: alocări discreţionare, lipsa de evaluare a etapelor intermediare, slabă capacitate admnistrativă. Fondurile europene au fost pentru PDL o vacă numai bună de muls. În ce priveşte programul privind resursa umană lucrurile au fost chiar mai grave căci clientela Guvernului, crezând că în materie de resurse umane controlul nu va fi la fel de riguros ca în cazul în care ar trebui număraţi kilometrii de asfalt ori metrii pătrati de constructie,
şi-a făcut, pur şi simplu, de cap.
Modul în care Guvernul PDL şi-a bătut joc de absorbţia fondurilor europene este (încă) o pagină ruşinoasă în istoria tranziţiei româneşti. Formarea unui minister al fondurilor europene nu a fost decât un gest de imagine, ministrul nu are niciun rol politic, nu are structuri teritoriale şi nicio influenţă asupra celorlalţi miniştri.
Şi ca să nu se spună că sunt, din motive politice, pricinos, iată recenta declaraţie (octombrie 2011) a unui înalt oficial european:
“Rata de absorbţie a fondurilor de către România este de doar 3,5%. Situaţia este dramatică, din cauza riscului ca România să piardă o parte din banii alocaţi pentru perioada următoare, dar aceasta are şi un impact economic. Dacă nu există proiecte implementate cu fonduri europene, nu va exista motorul pentru revenire economică, România nu are mecanisme de creştere economică. Astfel, România îşi va pierde din atractivitate pentru că va fi din ce în ce mai greu să recupereze decalajul faţă de alte state europene”, a declarat Benoit Nadler, expert la Directoratul General de Politica Regională din cadrul Comisiei Europene.
Printre motivele pentru care gradul de absorbţie al fondurilor UE este atât de redus, reprezentantul CE a menţionat procedurile licitaţiilor tehnice, capacitatea redusă a beneficiarilor, dar şi problemele de la nivelul autorităţilor de management.
“În cazul beneficiarilor, avansurile sunt mari, iar aceştia nu se mai grăbesc să obţină mai mulţi bani. La nivelul autorităţilor de management există probleme de personal şi de competenţă. Toate aceste dificultăţi împiedică firmele serioase să facă afaceri în România. Primim în fiecare zi la Bruxelles plângeri de la companii despre lipsa de transparenţă din România la licitaţiile publice”, a spus Nadler.
Quod erat demonstrandum !
=================
=======
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu