LOVITURA care aruncă disperare peste NEMŢI.
Cea mai puternică ţară din UE e afectată din plin de acest scandal.
Libertatea garantată fiecărui cetăţean este călcată în picioare sub pretextul "binelui comun". Ce faci, când faci, cu cine vorbeşti, cum vorbeşti, la ce te uiţi pe internet, ce cauţi, de ce cauţi, totul este înregistrat de cineva care la un moment dat poate folosit totul pentru sau împotriva ta.
Scandalul pe care l-a declanşat Snowden arată ce proporţii uriaşe a luat această urmărire a populaţiei, iar teoriile conspiraţiei par acum o joacă de copil.
Faptul că SUA au început să îşi urmărească propriii cetăţeni, dar nu s-a limitat la asta aratâ cât de avide sunt de putere, cât de mult îşi doresc să controleze şi să ştie tot despre "partenerii" lor strategici.
În momentul în care Snowden a spus că SUA are informaţii despre marile ţări din UE, scandalul a căpătat o proporţie uriaşă. Germania este una din ţările vizate, iar acest lucru a speriat-o teribil.
Au germanii alte motive decât restul europenilor de a reacţiona mai sensibil la acţiunile de spionaj, de ingerinţă a autorităţilor statale ori a serviciilor secrete în sfera vieţii private? Răspunsul nu poate fi decât pozitiv pentru cei care cunosc, fie şi sumar istoria Germaniei, ţara care a cunoscut ambele dictaturi ale secolului al XX-lea, cea brună şi cea roşie, ţara în a cărei memorie colectivă Gestapoul şi Stasi au lăsat traume de nevindecat.
Când în 1983 guvernul din Berlinul de Vest a decis organizarea unui recensământ, oamenii au ieşit cu miile în stradă pentru a protesta, deşi nu li se cerea decât să completeze nişte chestionare relativ simple şi oricum inofensive în raport cu datele lansate de bună voie acum în spaţiul internautic, în reţelele sociale sau în convorbirile telefonice.
Date pe care cu acribie, în pofida dimensiunilor lor astronomice, NSA le-a cules din Germania şi le-a stocat, fără să cruţe mai nimic, aşa cum rezultă din dezvăluirile făcute de Snowden. Şi totuşi, de astă dată oamenii nu au ieşit în stradă ca la recensămîntul din 1983, nici după ce aşa numitul Whistleblower a afirmat că serviciile germane de informaţii ar sta sub aceeaşi plapumă cu partenerii lor americani, opinie citată pe coperta recentului număr al revistei Der Spiegel consacrat acestui scandal lipsit de precedent dar urmat, cu certitudine, de efecte incalculabile.
Un sondaj de opinie relevă că 4 din 5 persoane chestionate solicită ca Angela Merkel, să iasă din expectativă, să nu mai permită Statelor Unite să joace pe mai departe şi nestînjenit rolul lui Big Brother în Germania şi să adreseze Washingtonului un mesaj categoric în acest sens,
Scandalul pe care l-a declanşat Snowden arată ce proporţii uriaşe a luat această urmărire a populaţiei, iar teoriile conspiraţiei par acum o joacă de copil.
Faptul că SUA au început să îşi urmărească propriii cetăţeni, dar nu s-a limitat la asta aratâ cât de avide sunt de putere, cât de mult îşi doresc să controleze şi să ştie tot despre "partenerii" lor strategici.
În momentul în care Snowden a spus că SUA are informaţii despre marile ţări din UE, scandalul a căpătat o proporţie uriaşă. Germania este una din ţările vizate, iar acest lucru a speriat-o teribil.
Au germanii alte motive decât restul europenilor de a reacţiona mai sensibil la acţiunile de spionaj, de ingerinţă a autorităţilor statale ori a serviciilor secrete în sfera vieţii private? Răspunsul nu poate fi decât pozitiv pentru cei care cunosc, fie şi sumar istoria Germaniei, ţara care a cunoscut ambele dictaturi ale secolului al XX-lea, cea brună şi cea roşie, ţara în a cărei memorie colectivă Gestapoul şi Stasi au lăsat traume de nevindecat.
Când în 1983 guvernul din Berlinul de Vest a decis organizarea unui recensământ, oamenii au ieşit cu miile în stradă pentru a protesta, deşi nu li se cerea decât să completeze nişte chestionare relativ simple şi oricum inofensive în raport cu datele lansate de bună voie acum în spaţiul internautic, în reţelele sociale sau în convorbirile telefonice.
Date pe care cu acribie, în pofida dimensiunilor lor astronomice, NSA le-a cules din Germania şi le-a stocat, fără să cruţe mai nimic, aşa cum rezultă din dezvăluirile făcute de Snowden. Şi totuşi, de astă dată oamenii nu au ieşit în stradă ca la recensămîntul din 1983, nici după ce aşa numitul Whistleblower a afirmat că serviciile germane de informaţii ar sta sub aceeaşi plapumă cu partenerii lor americani, opinie citată pe coperta recentului număr al revistei Der Spiegel consacrat acestui scandal lipsit de precedent dar urmat, cu certitudine, de efecte incalculabile.
Un sondaj de opinie relevă că 4 din 5 persoane chestionate solicită ca Angela Merkel, să iasă din expectativă, să nu mai permită Statelor Unite să joace pe mai departe şi nestînjenit rolul lui Big Brother în Germania şi să adreseze Washingtonului un mesaj categoric în acest sens,
scrie Deutsche Welle.
Administratia de la Kremlin nu vrea sa o pateasca precum americanii. Rusii cumpara masini de scris
RăspundețiȘtergere=================
Agentia de la Kremlin care este responsabila pentru securitatea administratiei a decis sa cumpere masini de scris, ca urmare recentului scandal declansat de Edward Snowden.
Conform BBC News, pe site-ul agentiei FSO a fost postat un anunt de achizitie in valoare de 486.540 de ruble (9.860 lire sterline) pentru cumpararea de masini electrice de scris. FSO nu a comentat deocamdata, de ce e nevoie sa se doteze cu astfel de instrumente imbatranite. Insa o sursa din agentie a declarat pentru ziarul Izvestia ca scopul principal este evitarea scurgerilor de informatii din computere.
"Dupa scandalul cu distribuirea documentelor secrete de catre WikiLeaks si Edward Snowden, dar si informatiile potrivit carora Dmitri Medvedev ar fi fost interceptat in timpul vizitei din 2009 de la Londra, s-a decis transpunerea documentelor pe hartie." - a spus sursa citata.
De altfel, sursa respectiva a mai spus ca dactilografii sunt folositi deja la ministerul Apararii din Rusia si la celelalte ministere de urgenta, pentru intocmirea de acte si dosare secrete. Deja, unele rapoarte ar fi fost scrise la masina pentru presedintele Vladimir Putin.
Spre deosebire de imprimante, fiecare masina de scris are amprenta sa, care face posibil ca orice document sa fie analizat si sa fie atribuit unui anumit model de masina de scris, mai subliniaza cei de la ziarul rusesc Izvestia.