Proprietatea definitorie a mesajelor transmise de Banca Naţională a
României este că nu sunt niciodată uşor de descifrat . Băncile şi
analiştii lor înţeleg ce vor, jurnaliştii şi analiştii independenţi
înţeleg ce pot iar masa populaţiei are doar impresia că a înţeles ceva.
Graţie acestei relativităţi cultivate, mesajele venite dinspre BNR
transmit întotdeauna ce trebuie mai ales că sensul lor este variabil în
timp, în funcţie de context. Un exemplu. “Clauzele abuzive sau neabuzive sunt
din contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite. Într-un stat
de drept, când semnezi ceva îţi asumi”, spunea guvernatorul Mugur Isărescu, la
începutul lui septembrie, în contextul unei discuţii aprinse privind
modificarea legii clauzelor abuzive. Un om de rând ar înţelege de
aici că BNR se opune modificării legii, în sensul sprijiniri clienţilor.
De altfel, aşa a interepretat mesajul aproape toată lumea, inclusiv presa.
Nimic mai greşit, am aflat de curând.
Zilele trecute, adică după ce legea a fost adoptată de Parlament în ciuda
opoziţiei făţişe a bancherilor comerciali, domnul Isărescu ne-a
scos pe toţi din ceaţă explicând nu numai că nu a fost niciodată împotriva
eliminării clauzelor abuzive din contractele de credit dar şi că instituţia pe
care o conduce a susţinut demersul legislativ. Ba mai mult, susţine
guvernatorul, BNR a atras atenţia băncilor încă din urmă cu trei ani
arătându-le că au o groază de nereguli în contracte. Lăudabilă acţiune, mai
ales că, după cum ne-a informat în repetate rânduri, Banca Naţională nu are
atribuţii în ceea ce priveşte protecţia consumatorilor sau clauzele abuzive
ceea ce înseamnă că au lucrat “ore suplimentare” în sprijinul clienţilor.
Nu este singurul caz în care BNR, ca instituţie, sau oamenii din conducerea
ei, vin cu precizări şi explicaţii care, în ultimă instanţă, contrazic
total sensul afirmaţiilor sau acţiunilor iniţiale. Situaţia extrem de
confuză de la sfârşitul anilor 90 şi începutul anilor 2000 când băncile picau
pe capete sub ochii omului care conduce şi acum supravegherea bancară din banca
centrală ori chestiunea atât de disputată a atacului speculativ de la
finalul anului 2008 pot constitui oricând studii de caz în acest sens.
Citit în această cheie evidentul dezinteres al guvernatorului pentru candidatura la prezidenţiale nu mai este atât de evident. Că nu ar vrea să candideze, pentru a doua oară, la funcţia de preşedinte al României este cel mai probabil adevărat, asta nu înseamnă însă că nu este interesat de subiect. Ba mai mult, potenţiala sa candidatură poate constitui un atu important în drumul către un nou mandat în fruntea BNR, pentru că din evoluţia discursului său devine din ce în ce mai clar că varianta retragerii nu mai este chiar atât de actuală.
Procedura de numire a membrilor CA al BNR, inclusiv cea de numire a guvernatorului, este una care ţine de negociere politică. Adică, pentru a putea ajunge guvernator trebuie să fii sprijinit de o majoritatea parlamentară. Ori, deşi poate părea ciudat pentru mulţi, nu toată lumea îl iubeşte pe Mugur Isărescu motiv pentru care procedura de numire ar putea să iasă din tiparul de “simplă formalitate” din anii trecuţi, mai ales dacă altcineva aproape la fel de influent ca actualul guvernator însă mai apropiat de partidele majoritare, şi-ar manifesta intenţia de a se urca în fruntea băncii centrale.
Într-un astfel de scenariu, ipoteza unei candidaturi, chiar şi ca independent,este extrem de utilă într-o negociere de genul “Ori rămân guvernator ori, dacă nu, pot oricând să candidez cu şanse la alegerile prezidenţiale”.
Un adversar ca Isărescu are cu siguranţă proprietatea de a provoca
coşmaruri oricărui prezidenţiabil din România din cel puţin două motive: în
primul rând este perceput ca un profesionist şi beneficiază de încrederea
populaţiei şi în al doilea rând are suficientă notorietate cât să-şi permită să
intre în lupta pentru preşedinţie cu puţin timp înainte de alegeri. În plus, nu
trebuie uitat că actualul şi poate viitorul guvernator are avantajul de a fi
fost, cel puţin statistic, premierul care a dus România pe creştere economică
după mai bine de 10 ani de recesiune.
E greu de crezut că marii jucători de pe scena politică nu iau în calcul
toate aceste realităţi. Un Mugur Isărescu în turnul de cleştar din strada
Doamnei sună infinit mai bine pentru ei, mai ales că BNR a dat nenumărate
dovezi de bunăvoinţă faţă de conducerea executivă, dovadă stând şi atitudinea
faţă de recentele creşteri de taxe decise de
Guvern.
Sursa:
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/mugur-isarescu-este-interesat-de-functia-de-presedinte-188737.html
=======================================================================
=============================================================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu